Aproape este locul unde familia ta ține minte tot ce contează despre mama sau tata — medicamentele, doctorii, actele, ce s-a schimbat săptămâna asta. Tu ești departe. Informația nu mai e.
Fără card. Fără obligații. Se deschide direct în telefon.
Ai deja cont? Intră aici
Nu e o rețea de socializare. E caietul familiei, ținut de toți deodată.
Aveți. Și e bine. Aproape nu înlocuiește WhatsApp-ul.
WhatsApp e pentru vorbit.
Aproape e pentru ținut minte.
| Grup WhatsApp | Aproape | |
|---|---|---|
| Ce a zis doctorul în martie | îngropat sub 3.000 de mesaje | scris în fișă, îl găsești în 5 secunde |
| A luat pastila marți? | întrebi din nou, și din nou | o bifă, și 14 zile de istoric |
| La 3 noaptea, la spital | derulezi disperat | un singur ecran: alergii, grupa, CNP |
| Vecina care ajută | vede tot — inclusiv banii și CNP-ul | vede doar medicamentele și jurnalul |
| Fratele din Germania | nu înțelege rețeta în română | o citește în germană, automat |
| Cine merge miercuri? | tăcere în grup | locurile goale se văd, cineva le ia |
| Când nu mai e | ștergi grupul, sau doare să-l deschizi | rămâne o amintire, gratuit, pentru totdeauna |
Păstrează grupul. Vorbiți acolo mai departe. Aproape e pentru lucrurile pe care nu vă permiteți să le pierdeți.
Două rânduri după fiecare telefon. Ceilalți văd imediat și pot răspunde cu o inimă sau „mă rog pentru ea".
Cine ce ia, când, și cine a bifat azi. Paisprezece zile de istoric arată ce nu se vede la telefon.
Alergii, grupa sanguină, CNP, medicul de familie. Deschizi la 3 noaptea și citești la telefon.
Cine o duce miercuri la kinetoterapie. Locurile goale se văd, și cineva le ia fără să fie rugat.
Doctorul scrie în română. Tu citești în germană, sora ta în spaniolă. Nimeni nu cere traducere.
Patru niveluri de acces. Vecina ajută cu medicamentele, dar nu vede actele, CNP-ul sau banii.
Certificatul de handicap, îngrijirea medicală gratuită acasă, scutirile de impozit, zilele libere pentru îngrijitor. Nu vi le spune nimeni la externare. Pentru perioada cât dosarul e incomplet nu se plătește nimic retroactiv — fiecare săptămână de așteptare e pierdută definitiv.
Ce hârtii trebuie, de la cine, în ce ordine. Cererea se depune în 60 de zile de la documentul medical.
Îngrijiri medicale gratuite acasă, până la 90 de zile pe an. Se cere chiar la externare — după aceea e greu.
Impozitul pe casă și pe mașină. Depuse la primărie după 31 martie, se pierd pe tot anul.
Pagina vă spune ce aveți de făcut. Aplicația o face împreună cu voi: lista e aceeași, dar cine adună o hârtie o bifează, iar ceilalți văd imediat ce mai lipsește — fără să mai întrebe nimeni pe nimeni.
Trei din patru oameni peste 60 de ani în România spun că aplicațiile de sănătate îi încurcă, nu îi ajută. Așa că am făcut altfel: Aproape e pentru copii, nu pentru părinte.
Ea nu instalează nimic. Nu are parolă. Nu trebuie să apese nimic. Voi scrieți despre ea — ea trăiește mai departe. Dar dacă vrea totuși să citească?
Cafea cu lapte, nu prea tare, la 7 dimineața. Ciocolată amară, nu cu lapte. Îi place să i se citească din ziar, nu de pe telefon.
Secțiunea asta nu are nicio valoare medicală. E pentru verișoara care trece joi și nu știe ce să aducă.
Nume, ce are, ce ia, medicul de familie. O singură dată.
Frați, veri, vecina, îngrijitoarea — cine vrei tu.
Vecina vede medicamentele. Nu vede CNP-ul, actele sau facturile.
Fără parole de ținut minte. Ca la bancă.
Nu de persoană. Oricâți sunteți.
Plătește unul singur, de obicei cel care lucrează afară. Restul nu plătesc nimic.
Persoana în jurul căreia se învârte totul nu a văzut nimic din asta până acum. Se schimbă.
Două lucruri frâng oamenii în recuperare: sentimentul că sunt o povară și sentimentul că au fost uitați. Dovada împotriva amândurora stă de mult în jurnalul vostru — pozele, mesajele, inimile. Doar că ea nu a apucat niciodată să o vadă.
Dacă se descurcă cu un telefon, primește un acces al ei. Nu o copie mai mică a aplicației voastre, ci un ecran propriu: litere mari, o singură coloană, un deget mare. Vede cine se gândește la ea — și poate răspunde.
Un „mulțumesc, dragii mei" de la ea, tastat cu un deget, valorează pentru voi mai mult decât tot restul aplicației.
Astăzi s-a ridicat din nou în picioare.
Am fost la mama. Este bine, veselă, facem progrese mici.
Mulțumesc, dragii mei. Citesc tot.
Am vorbit ieri cu ea și părea chiar bine.
Un jurnal valorează ceva doar dacă în el scrie sincer cum e. Inclusiv „azi a fost confuză". Inclusiv „nu mai pot". Astfel de propoziții trebuie să poată fi spuse — și ea nu trebuie să le citească.
De aceea în câmpul de scris stă mereu cine citește. Lângă el, un buton. Încearcă-l mai sus.
Cazul normal. Toți văd însemnarea, și ea. Exact despre asta e vorba: să vadă cât de mult se întâmplă.
Doar familia. Însemnarea e marcată și în jurnal, iar notificarea nu ajunge la ea.
Butonul se întoarce singur după fiecare însemnare. Să ții ceva pentru voi e o decizie de fiecare dată — nu o stare în care rămâi din greșeală.
Nu e ascuns. Pentru accesul ei nici măcar nu e deschis — baza de date nu îl scoate afară.
Pentru că WhatsApp nu ține minte. Nu-ți arată că genunchiul a fost pomenit de trei ori în patru săptămâni, nu-ți dă CNP-ul în trei secunde la spital, nu traduce rețeta pentru fratele tău din Germania și nu-i poate da vecinei acces doar la medicamente. Pentru asta, 9,99 € pe lună — pentru tot cercul, nu de persoană, iar primele treizeci de zile sunt gratuite.
Da. Nu trebuie să folosească deloc aplicația — Aproape e pentru copii. Iar dacă totuși se descurcă, îi poți da un acces al ei, foarte simplu: litere mari, o singură coloană, doar jurnalul și pozele. Cum arată.
Doar dacă o inviți — și chiar și atunci doar jurnalul, pozele și răspunsurile. Fără documente, fără diagnostice, fără facturi. Înainte de fiecare însemnare decideți cu un buton dacă e pentru toți sau doar pentru familie.
Numai cine e invitat de voi, și numai cât ați hotărât voi. Datele stau pe servere în Uniunea Europeană, la Frankfurt. Nu le vindem și nu le dăm nimănui.
Da, cu acces limitat: văd medicamentele și jurnalul, dar nu văd actele, CNP-ul sau banii. Regula asta e în baza de date, nu doar un buton ascuns.
Plata se oprește în aceeași zi. Tot ce ați scris despre ea rămâne al vostru — gratuit, pentru totdeauna. Puteți alege o arhivă tăcută, o carte de amintiri sau o singură pagină cu chipul și anii ei.
Nu. Se deschide direct din link în telefon și o poți pune pe ecranul principal ca pe orice altă aplicație.
Am făcut Aproape pentru mama mea. A avut un accident vascular în iulie, în timp ce eu lucram la 1.300 de kilometri distanță. Nu e nicio firmă în spatele meu și niciun call center — dacă îmi scrieți, vă răspund eu.
Aplicația e deschisă. Intri cu adresa ta de email — fără parolă, fără să instalezi nimic. Primele 100 de familii sunt gratuite în primul an.
Fără parolă, fără card. În două minute ești înăuntru.